Durerea. - altor oameni.

 

Pana la urma,scria Nietzsche, "te traiesti pe tine insuti." 
Nietzsche are dreptate.Cand suferim cu cei ce sufra,plangem cu cei ce plang si induram cu cei chinuiti,nu simtim decat propria noastra suferinta,propria noastra durere-niciodata pe a altuia.
Durerea altora ajunge la noi filtrata intotdeauna prin a noastra si niciodata altfel;a noastra este,asadar,singura pe care o cunoastem vreodata.
"Ce faceai" ,scria Annie Dillard, "pe 30 aprilie 1991,cand un sir de valuri a inecat 138.000 de oameni?Daca nu existai ,ce ai facut cand ai auzit aceasta veste sfasietoare? Cine ti-a spus ? Care au fost,in ordine,senzatiile care te-au incercat ? Cui i-ai spus ? Ai plans? Ti-a parut rau ? Suferinta ta a durat zile sau saptamani?"Sau...tu nici nu stiai macar asta?
Oricat de mult ai fi plans,oricat de sonora ar fi fost suferinta ta,era totusi doar plansul tau,doar suferinta ta,tot asa cum fiecare din cei 138.000 de inecati a simtit numai cum plamanii sai -ai nimanui altcuiva-sunt napaditi de apa rece,inabusitoare. Fie o mama ii strange la piept copilul febril,fie un sot isi aduna in brate sotia, niciunul nu-si poate altoi nervii intr-ai altuia pentru a simti un spasm din nenorocirea lor,un junghi din durerea lor,sau un tremur din jalea lor.Oricat de sonora sau mistuitoare,durerea ramane mai personala decat insusi gandul.Gandul poate fi impartasit intotdeauna,durerea,niciodata. Spre deosebire de ficat,de inima sau de sange,suferinta este netransfuzabila si netransplantabila.
Aceasta privatizare a durerii,aceasta personalizare a chinului este buna-caci inseamna ca nimeni nu a suferit vreodata mai mult decat poate unul singur.
Durerea ramane finita,mereu ingradita de ce este la fel de minuscul si efemer ca omul.Nu conastem mai multa suferinta decat ne permite metabolismul personal,nu simtim mai multa durere decat pot purta celulele noastre delirante. Cat e de bine ca durerea si suferinta raman ingradite si limitate de hotarul inerent al individualitatii.Este de indeajuns de greu sa-ti porti proapria durere: inchipuiti-va cum ar fi sa o porti si pe a altora? Dar oare ar face-o cineva ? Ar purta pe langa durerea lor si durerea altora ? Nu. Doar cineva a facut-o si nimeni nu o sa o mai faca vreodata...-dar mintea noastra nu este suficient de rafinata sa inteleaga aceasta actiune.